hiluri, s.n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, la locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum.
s.n. (Biol.) Punct în care se leagă un vas de sânge cu un organ format din țesut spongios. ♦ (Bot.) Locul de inserare al funiculului la semințe. [< fr. hile, cf. lat. hilum].