hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.
adj. m., pl. hipofóni; f. sg. hipofónă, pl. hipofóne
adj. Referitor la hipofonie. [< fr. hypophone].
hipofonii, s.f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.
s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile
s.f. Amuțire a unui sunet. [Gen. -iei. / < fr. hypophonie].
s. f. amuțire a unui sunet. (< fr. hypophonie)