s.f. (Lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe.
f. lingv. Procedeu de legătură între propoziții dependente sintactic. /<fr. hypotaxe
s.f. (Lingv.) Alegere a părților unui enunț cu elemente relaționale; subordonare. [< fr. hypotaxe, cf. gr. hypotaxis – dependență].
s. f. subordonare a unei propoziții față de o altă propoziție. (< fr. hypotaxe)