s.f. Parte a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. – Din fr. hypsométrie.
s. f. (sil. -tri-), art. hipsometría, g.-d. hipsometríi, art. hipsometríei
f. Ramură a topografiei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor punctelor de pe suprafața terestră; altimetrie. /<fr. hypsométrie
s.f. 1. Altimetrie. 2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; orometrie. [Gen. -iei. / < fr. hypsométrie].
s. f. 1. altimetrie. 2. ramură a geodezei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor, reliefului, respectiv, a adâncimilor mărilor și oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului pentru măsurarea presiunii atmosferice și a altitudinii. (< fr. hypsométrie)