hirotonesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoneáscă
~ésc tranz. v. A HIROTONISI.
~ésc intranz. v. A SE HIROTONISI.
hirotonii, s.f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonire. – Din sl. hirotonija.
s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile
s.f. – Ridicare în rang a clericilor. – Mr. hirotonie. Ngr. χειροτονία (Murnu 28). Sec. XVII. – Der. hirotoni (var. hirotonisi), vb. (a ridica în rang un cleric), din ngr. χειροτονῶ.