hoții, s.f. Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârșită de hoț, furt, furtișag. ♦ Fraudă. – Hoț + suf. -ie.
s. 1. v. furt. 2. v. fraudă. 3. v. escrocherie.
s. f., art. hoțía, g.-d. art. hoțíei; pl. hoțíi, art. hoțíile
~i f. 1) Caracter de hoț. 2) Delict constând în însușirea pe ascuns a bunurilor materiale străine; furt. [G.-D. hoției] /hoț + suf. ~ie