hoinari, -e, adj., s.m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.
adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)