definiția holteii definiție dex

holtei, s.m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.

holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei¹; a burlăci. – Din holtei¹.

s., adj. v. celibatar.

vb. v. burlăci.

≠ familist

s. m., pl. holtéi, art. holtéii

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. prez. 3 sg. și pl. holteiáscă

~ m. Bărbat necăsătorit; burlac; celibatar. Viață de ~. /<ucr. holtjaj

s.m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s.f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei).

s.f. Viață de holtei¹; timpul cât cineva este holtei¹; burlăcie. – Holtei¹ + suf. -ie.

s. v. celibat.

s. f., art. holteía, g.-d. holteíi, art. holteíei