s.n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Pr.: -me-o-. – Var.: omeomorfísm s.n.] – Din fr. homéomorphisme.
s. n. (sil. -me-o-)
s.n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Var. omeomorfism s.n. / < fr. homéomorphisme].
s. n. 1. (med.) funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. fenomen referitor la analogiile cristaline ale unor corpuri. (< fr. homéomorphisme)
s.n. V. homeomorfism.