Element prim de compunere savantă cu semnificația „egal”, „asemănător”. V. homeo-. [Var. omo-. / < fr. homo-, it. omo-, cf. gr. homos – egal].
s.m. (Liv.) Denumire științifică a omului. [< lat. homo].
s. m. denumire științifică a omului. (< lat. homo)
elem. „egal”, „asemănător”, „constant”. (< fr. homo-, homéo-, homoio-, cf. gr. homos, homoios)
s.m. invar., adj. invar. homosexual, gay.
s.m. Termen folosit de filozoful francez Bergson pentru a desemna pe omul primitiv care își făurea singur uneltele necesare, transformând natura pentru a o face aptă de a corespunde necesităților sale. [< lat. homo faber].
s.m. (Liv.) Om conceput de economiști ca o ființă abstractă, încadrat în societate și mânat de stimulul de a-și satisface nevoile materiale. [< lat. homo oeconomicus].
s.m. (Biol.) Individ din ordinul primatelor socotit de Linné ca tip al speciilor umane. [< lat. homo sapiens – omul inteligent].