s. f. (sil. -plo-, -tri-), art. hoplolatría, g.-d. hoplolatríi, art. hoplolatríei
s.f. (Liv.) Adorație a unor obiecte de vânătoare și a armelor la unele triburi politeiste. [Gen. -iei. / cf. gr. hoplon – armă, latreia – cult].
s. f. adorație a uneltelor de vânătoare și a armelor de luptă, la unele triburi politeiste. (< hoplo- + -latrie)