horcăituri, s.f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăială. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură.
s. horcăială, horcăit.
s. v. sforăială, sforăit, sforă-itură.
s. f., g.-d. art. horcăitúrii; pl. horcăitúri