horiști, s.f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horitură. – Horă + suf. -iște.
s. (reg.) horitură. (~ este un rotocol de fân.)
s. f., g.-d. art. horíștii; pl. horíști