s.n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță instinctivă. – Din engl. hormisme.
s.n. Curent neștiințific în psihologie, care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în conduita oamenilor. [Cf. gr. horme – impuls].
s. n. concepție psihologică care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în comportamentul oamenilor. (< engl. hormisme)