definiția hortensis definiție dex

s.m. Plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste și ascuțite, aromate, folosite drept condiment (Satureja hortensis). – Cf. gr. t h y m b r a.

s. (BOT.; Satureja hortensis) (reg.) ciumurică, lămâioară, lămâită, piperniță-de-grădină.

s. v. cimbrișor.

s. m., art. címbrul

m. Plantă erbacee aromatică (uneori cultivată) cu tulpina erectă, foarte ramificată, cu frunze înguste și cu flori liliachii sau roz, punctate în roșu, folosită drept condiment. /cf. gr. thymbra

s.m. 1. Plantă erbacee cultivată în grădină, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, ale cărei rămurele și frunze ascuțite se folosesc drept condiment; pop. cimbru-de-grădină, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. Plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de chimion; pop. lămâioară, cimbru adevărat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-câmp sau cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă erbacee spontană, târâtoare, folosită ca plantă medicinală.

(rar) lobode, s.f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivată (Atriplex hortensis). ♢ Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin lobodă = a umbla fără grijă (dându-și importanță). – Din sl. loboda.

s. (BOT.) 1. (Atriplex hortensis) (reg.) știr. 2. (Chenopodium album) (reg.) piciorul-caprei.

s. v. spanac-porcesc, spanac-sălbatic.

s. f., g.-d. art. lóbodei; pl. lóbode

f. 1) Plantă erbacee care crește pe marginea drumurilor și în semănături. ♢ A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin ~ a umbla îngâmfat și fără griji, crezându-se persoană importantă. 2) Plantă erbacee cu frunze de culoare galbenă sau roșie, comestibile. /<sl. loboda

păstârnaci, s.m. Plantă erbacee legumicolă bienală din familia umbeliferelor, cu rădăcina pivotantă fusiformă, cărnoasă, albă sau gălbuie, asemănătoare cu cea a pătrunjelului, comestibilă, bogată în substanțe nutritive și în vitamine (Pastinaca sativa hortensis). [Var.: (reg.) păstărnác s.m.] – Din magh. paszternák, scr. pastrank, germ. Pastinak.

s. (BOT).; Pastinaca sativa hortensis) (reg.) păstârnap.

s. m., pl. păstârnáci

m. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina cărnoasă (având proprietăți nutritive asemănătoare cu ale pătrunjelului). /<ung. paszternák, sb. pastrank, germ. Pasternak

s. (BOT.) 1. (Viola hortensis) (reg.) barba-împăratului. 2. (Viola tricolor) (reș.) micșunea.

s. v. pansea, panseluță, unghia-păsării.

(bot.) s. m.