hotarnici, -ce, adj. (Înv.) Care se referă la hotarele unei moșii. ♢ Inginer hotarnic = agronom care se ocupa cu măsurătoarea moșiilor. – Hotar + suf. -nic.
~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de hotarele unei moșii. 3) și substantival (despre persoane) (în feudalism) Care era împuternicit de către domnie să hotărnicească o moșie. /hotar + suf. ~nic