hoțomănii, s.f. Faptă sau purtare de hoțoman; tâlhărie, hoție. ♦ Înșelătorie, șarlatanie, șmecherie. – Hoțoman + suf. -ie.
s. v. furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie.
s. f., art. hoțomănía, g.-d. art. hoțomăníei; pl. hoțomăníi, art. hoțomăníile
~i f. Faptă sau purtare de hoțoman; hoție; tâlhărie. /hoțoman + suf. ~ie