hramuri, s.n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ.
~uri n. Sărbătoare religioasă în cinstea sfântului ocrotitor al unei biserici. /<sl. hramu
hrámuri, s.n. (reg., înv.) învelitoare de pat din catifea.
s.n. – 1. Închinare a unui lăcaș de cult. – 2. Patron al unei biserici. – 3. Serbare a patronului unei biserici. Sl. chramŭ „casă, templu” (Cihac, II, 142), cf. rus. chram „biserică”.
s.n. – Pătură, învelitoare. – Var. hramă. Tc. ikram „covor” (Tiktin; DAR).