hudițe (hudiți), s.f. (Reg.) Ulicioară. – Hudă + suf. -iță.
s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
~e f. pop. Ulicioară îngustă care servește drept trecere de pe un drum pe altul. /hudă + suf. ~ița
, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.