Rădăcină expresivă care evocă ideea unei căderi zgomotoase. Creație expresivă; nu este altceva decît o var. de la hodoronc, s. v. – Der. hudubîșt, interj. (exprimă ideea unei căderi de apă), cf. bîști, bîldîbîc; hudubă, s.f. (pasăre de pradă), probabil datorită scufundării ei comparate cu aruncatul în apă; hudubleaje, s.f. (pasăre de pradă); hududoi, s.n. (vale strîmtă, rîpă); hudubeie (var. hud(r)ubețe, ho(n)drobeie), s.f. pl. (obiecte, vechituri); odobaie (var. hodobaie, (h)udubaie), s.f. (rablă, mașină veche; casă mare dărăpănată; persoană care seamănă cu un cal; vechitură, lucru uzat), cuvînt în mod evident egal cu cel anterior (după Scriban, de la dubă); odobeală, s.f. (temniță, închisoare), cuvînt rar, folosit numai de Ispirescu (după Cihac, de la dubă; după Candrea, de la dubeală); huduroi, s.n. (pămînt necultivat).