húhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.
vb., ind. prez. 3 sg. huhureáză
pers. 3 húhură intranz. (despre huhurezi, bufnițe) A scoate sunete înfundate și monotone, caracteristice speciei; a face „hur-hur”. /Onomat.