huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. – Huideo + suf. -ui.
huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. – Huideo + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. huiduiáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. huiduiáscă
~iésc tranz. 1) (porci) A alunga strigând „huideo”. 2) fig. (persoane) A trata cu fluierături și strigăte de ocară (în semn de dezaprobare). /huideo + suf. ~ui