expr. (intl.) a se îmbrăca în așa fel încît să nu atragă atenția victimelor.
huidume, s.f. (Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. – Et. nec.
s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaș.
s. f., g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme
, huidume s.f. 1. (pop.) 1. persoană mare și grasă. matahală. 2. (intl.) polițist.