definiția huluba definiție dex

hulubi, s.m., adj.m. 1. S.m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ♢ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.

s. v. porumbel.

adj. m., pl. hulúbi; f. sg. hulúbă, pl. hulúbe

s. m., pl. hulúbi

~ă (~i, ~e) pop. (despre animale) Care are părul sau penele cenușii, asemănătoare cu culoarea porumbelului sălbatic. /<ucr. holub

~i m. pop. Pasăre (sălbatică sau domestică) de talie mică, cu cioc scurt, având penaj divers colorat; porumbel. /<ucr. holub

s.m. – Porumbel. – Var. golumb, gulup. Mr. gulup. Rut. holub, var. din sl. goląbi (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 144; Byhan 311; DAR), cf. bg. golăb. – Der. hulubiță, s.f. (porumbiță), cf. sl. goląbica; hulăbărie, s.f. (porumbar, adăpost pentru hulubi). – Cf. gulup.

hulube, s.f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s.f.] – Din ucr. holoblja.

s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe

~e f. Fiecare dintre cele două bare prinse de crucea unei trăsuri între care se înhamă calul. [G.-D. hulubei] /<ucr. holoblja

s.f. – Prăjină prinsă de crucea căruței. – Var. hlobă, ulubă, h(o)loabă. Rut. och(o)loblja, pol. hołoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben. – Der. hlobăna, vb. refl. (a se legăna).