huludețe, s.n. Fusul țevii de la suveica războiului casnic de țesut. [Var.: huduléț s.n.] – Et. nec.
s. v. fus.
s. n., pl. huludéțe
~e n. (la suveica războiului de țesut, la pușca de soc etc.) Piesă în formă de bară pe care se îmbracă o țeavă. /<rus. holodețu
s.n. – 1. Fusul țevii de la suveica războiului de țesut. – 2. Dop. – Var. hludeț, huduleț. Sl. chludŭ „vergea” (Cihac, II, 144; DAR); ultima var. indică o încrucișare cu hudub-.