huni, s.m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în apusul Europei, trecând și prin țara noastră. – Din fr. Huns, lat. Hunni.
~i m. Persoană care făcea parte din triburile turcice nomade care, în sec. IV-V, au migrat până în apusul Europei. [Monosilabic] /<fr. Huns, lat. Hunni, ~orum
s.f. (reg.) 1. vas de lemn cu țâța în fund, ca o pâlnie mare, în care se toarnă mustul pentru a se scurge în butoi. 2. unealtă de dogar; leică. 3. loc priporos, accidentat, râpos.