huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur.
vb. 1. a se lăfăi. 2. a se îmbuiba.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 sg. și pl. huzureáscă
~ésc intranz. A trăi o viață fără de griji; a o duce în huzur; a se lăfăi. ♢ ~ de bine a nu mai putea de bine. /Din huzur