(cuiva) iacaua expr. (pop.) a face de rușine (pe cineva).
s.f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec.
iacale, s.f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ♢ Expr. (Fam., și azi) A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva). – Din tc. yaka.
(guler) s. f., art. iacáua, g.-d. art. iacálei; pl. iacále
(tutun) s. f.
s.f. – Gît. Tc. yaka (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 927). Sec. XIX, înv., se fololește numai în expresia a feșteli iacaua „a greși lovitura”. – Der. icăluță, s.f. (Munt., vas pîntecos).