iatác (iatácuri),
s.n. –
1. (Înv.)
Pat. –
2. Dormitor,
budoar. –
3. (Înv.)
Persoană care
ascunde tîlhari. – Var.
ietac. – Mr.
γiatache. Tc.
yatak „
pat” și „
tăinuitor de tîlhari” (Roesler 592; Șeineanu, II, 220; Lokotsch 995; Ronzevalle 173), cf. ngr. γιατάϰι, bg.
jatak.