, iconoclaști, -ste, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Partizan al iconoclasmului. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste.
s. m., adj. m. (sil. -clast), pl. iconocláști; f. sg. iconoclástă, pl. iconocláste
m. și f. 1) Adept al iconoclasmului. 2) fig. Contestatar al valorilor, normelor sau ideilor consacrate prin tradiție. [Sil. -no-clast] /<fr. iconoclaste
s.m. și f. Partizan al iconoclasmului. ♦ (Fig.) Cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepții, personalități, care nu respectă tradițiile. [< fr. iconoclaste, cf. gr. eikon – icoană, klazein – a sparge].
s. m. f. 1. partizan al iconoclasmului. 2. (fig.) cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepții, personalități, care nu respectă tradițiile. ♢ (adj.) referitor la iconoclaști. (< fr. iconoclaste, gr. eikonoklastes)
s.f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie.
s. f., art. iconoclastía, g.-d. art. iconoclastíei
s.f. Caracter iconoclast. [Gen. -iei. / < fr. iconoclastie, it. iconoclastia].
s. f. caracter, atitudine de iconoclast. (< fr. iconoclastie)