s. f., g.-d. art. idempoténței
s.f. (Mat.) Proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară, astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. [< fr. idempotence, cf. lat. idem – același, potentia – putere].
s. f. (mit.) proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. (< fr. idempotence)