idolatrizez, vb. I. Tranz. A slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol, a iubi cu pasiune; a adora; a iubi în mod exagerat. – Idolatru + suf. -iza (după fr. idolâtrer).
vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. idolatrizéz, 3 sg. și pl. idolatrizeáză
tranz. 1) (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau cu admirație exagerată; a iubi ca pe un idol; a diviniza; a deifica; a zeifica; a venera; a adora. 2) (ființe) A trece în rândul idolilor; a diviniza; a deifica; a zeifica; a apoteoza. /idolatru + suf. ~iza