, iedécuri, s.n. (reg., înv.) 1. cal de paradă condus cu mâna; falaitar. 2. toate cele trebuincioase unei gospodării. 3. obiect de valoare din vechime. 4. odgon lung cu care se trăgea vasul în susul apei.
s.n. – 1. Cal de dar. – 2. Bunuri casnice, obiecte, mobile. – 3. Odgon. Tc. yedek (DAR). – Der. iedecciu, s.m. (înv., rîndaș la cai), din tc. yedekci; iedecliu, s.m. (înv., servitor la curte), din tc. gedekil (Löbel 249; DAR), poate prin confuzie cu tc. yedekli „cu rezerve”.