ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ♢ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.
1) și adverbial (despre lucruri) Care costă puțin; cu preț redus; necostisitor. Produse ~e. ♢ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieși cu minimum de neplăceri dintr-o situație dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult și (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preț, important; lipsit de originalitate; obișnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos
Adj. – 1. Care are un preț mic, convenabil. – 2. (Înv.) Generos, mărinimos. – Var. eftin, (i)eften. Ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR), cf. ngr. φτηνός, bg., sb. jevtin. – Der. ieftinătate, s.f. (calitatea de a fi ieftin); ieftini, vb. (a scădea prețul; înv., a fi milostiv); ieftenșug, s.n. (înv., milă; înv., ieftinătate); (i)eftinețe, s.f. (înv., milă); (i)eftinie, s.f. (milă), înv.
expr. (înv.) foarte ieftin.