iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. – Ierta + suf. -ător.
adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.)
≠ neiertător
adj. m. (sil. ier-), pl. iertătóri; f. sg. și pl. iertătoáre
Care iartă cu ușurință greșelile altora; îngăduitor; indulgent; tolerant. /a ierta + suf. ~ător