ifose, s.n. (Fam.) Mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. ♢ Loc. adv. Cu ifos = emfatic, arogant, umflat. ♢ Expr. A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa. – Din ngr. ífos.
s. v. aroganță, demnitate, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mân-drie, orgoliu, poziție, rang, semeție, treaptă, trufie, vanitate.
f. Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; înfumurate; îngâmfare; fală; semeție; mândrie; măreție. ♢ A-și da ~e a se crede fără nici un temei superior față de alții. /<ngr. ifos