ilativi, -e, adj., s.n. (Franțuzism) Conclusiv. – Din fr. illatif.
s. n., adj. m., pl. ilatívi; f. sg. ilatívă, pl. ilatíve
adj. Care conchide, conclusiv. // s.n. Caz care, în anumite limbi, arată tendința către un loc. [< fr. illatif, lat. illativus].
adj., s. n. (caz) care, în anumite limbi, exprimă pătrunderea într-un loc; concluziv. (< fr. illatif, lat. illativus)