iluzionări, s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona. ♦ Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona.
s. v. ademenire, amăgire, înșe-lare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.
s. f. (sil. -zi-o-), g.-d. art. iluzionării; pl. iluzionări