imașuri, s.n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. – Din magh. nyomás.
s. v. pășune.
s. n., pl. imáșuri
n. Loc necultivat, pe care crește iarbă, și destinat păscutului vitelor; pășune; izlaz; toloacă; suhat. /<ung. nyomás
s.n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimaș › în imaș.