imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.
adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întâmplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. v. nerealizabil.
Care există numai în imaginație, în închipuirea omului; ireal; ideal; fictiv; fantastic. /<fr. imaginaire, lat. imaginarius
adj. 1. Plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [Cf. fr. imaginaire].
I. adj. 1. plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ. II. s. n. 1. domeniu al imaginației; ceea ce este imaginat. 2. (poet.) imaginație; ansamblul manifestărilor acesteia. (< fr. imaginaire)
s.f. Acțiunea de a(-și) imagina și rezultatul ei. [< imagina].