s.n. Tendință în poezia și proza modernă de a sugera mesajul prin imagini (vizuale sau auditive) și nu discursiv. ♦ Ansamblu de imagini existent într-o creație literară imagistică. – Din engl. imagism, fr. imagisme.
n. 1) Tendință în literatură care sugerează mesajul prin imagini. 2)Ansamblu de imagini dintr-o operă literară imagistică. /<fr. imagisme
s.n. Școală în poezia engleză și americană din primele două decenii ale sec. XX, care pretindea să comunice prin culoare și ritm emoția directă a sensibilității poetului. [Cf. engl. imagism, fr. imagisme].
s. n. 1. școală în poezia engleză și americană întemeiată pe cultul exclusivist al imaginii, care pretindea să comunice prin culoare și ritm emoția directă a sensibilității poetului. ♢ curent de avangardă în poezia rusă a anilor postrevoluționari, care concepea poezia ca mijloc gratuit de inventivitate imagistică. 2. preferință pentru imagini, abundență de imagini într-o operă beletristică. (< engl. imagism, fr. imagisme)