îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.
vb. 1. v. însufleți. 2. v. consola.
≠ a deprima, a descuraja
≠ a se înfricoșa, a se speria
vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătéz, 3 sg. și pl. îmbărbăteáză
tranz. A face să se îmbărbăteze. /în + bărbat
intranz. A-și insufla bărbăție; a căpăta curaj. /în + bărbat
îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
adj. încurajat.