îmbogățiri, s.f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți.
s. 1. căpătuială, căpătuire, chiverni-seală, chivernisire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) 2. v. concen-trare.
s. f., g.-d. art. îmbogățírii; pl. îmbogățíri