expr. a avea haine scumpe, a fi elegant.
s.n. Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare. – V. îmbrăca.
îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu trupul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
adj. 1. echipat, înveșmântat, (înv.) învăscut. (Persoană gata ~.) 2. acoperit, învelit. (Caiet ~.)
≠ dezbrăcat, gol, nud
s. n.