expr. (în televiziune, cinematografie) a pregăti filmarea unui cadru.
a se dichisi, a se înclifta, a se întitiriza, a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv.
expr. (intl.) a se îmbrăca în așa fel încît să nu atragă atenția victimelor.
îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. ♦ Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).
vb. 1. a se echipa, a se înveșmânta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a-și lua, a-și pune. (Și-a ~ haina și a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămașa pe tine.) 4. v. înfăța. 5. v. tapisa. 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. v. fereca.
tranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (ființe) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3) (persoane, încăperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) și fig. A asigura cu un înveliș extern. ~ o pernă. ~ o carte. [Sil. îm-bră-] /<lat. îmbracare
vb. – 1. A (-și) acoperi corpul cu veșminte. – 2. A acoperi, a înveli. – 3. A împărți, a distribui. – 4. (Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. Lat. *imbracāre, de la bracae, cf. brace, brăcire (Pușcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281; DAR), cf. it. (im)bricare. Pentru sensul lat. bracāre „a-și pune pantaloni”, cf. Castro 178 (DAR crede că trebuie plecat de la sensul cuvîntului it. „a înfășura în scutece”). – Der. îmbrăcăciune, s.f. (înv., veșmînt); îmbrăcătură, s.f. (acțiunea de a se îmbrăca); neîmbrăcat, adj. (gol, fără haine); îmbrăcăminte, s.f. (haină, veșmînt; placentă); desbrăca, vb. (a scoate hainele; a despuia), pe care Candrea-Dens., 178, îl derivă direct din lat.