împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter.
vb., ind. prez. 1 sg. împachetéz, 3 sg. și pl. împacheteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împachetéze
tranz. 1) (obiecte, produse, mărfuri etc.) A pune într-un pachet sau a înveli, făcând pachet; a ambala. 2) (organe vătămate ale corpului) A înfășura cu o compresă curativă. /în + pachet
, împachetez v.t. a aresta.
împachetări, s.f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire a unei părți bolnave a corpului în comprese cu nămol, cu parafină etc. – V. împacheta.
s. ambalaj, ambalare, împachetat. (~ mărfii.)
s. f., g.-d. art. împachetării; pl. împachetări