s.f. (Livr.) Calitatea sau starea a ceea ce este impecabil; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. impeccabilité
s. v. desăvârșire, perfec-țiune.
s. f., g.-d. art. impecabilității
s.f. (Liv.) Calitatea, starea a ceea ce este impecabil. [Cf. fr. impeccabilité].
s. f. însușirea de a fi impecabil. (< fr. impeccabilité)