s.f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.
s. f., g.-d. art. impeniténței
s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăință. [< fr. impénitence].
s. f. lipsit de căință, de remușcări. (< fr. impénitence)