impenitenți, -te, adj. (Rar) Care nu se căiește, care nu are remușcări. – Din fr. impénitent.
adj. m., pl. impeniténți; f. sg. impeniténtă, pl. impeniténte
adj. (Rar) Nepocăit; care persistă în greșeală. [< fr. impénitent].
adj. care nu se căiește, nu are remușcări. (< fr. impénitent)
s. f., g.-d. art. impeniténței
s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăință. [< fr. impénitence].