împerecheri, s.f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s.f.] – V. împerechea.
s. 1. (BIOL.) împreunare, (pop.) însoțire. (~ sexuală.) 2. v. îngemănare.
s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri